Inspirația Divină

Photo by Roxana & Daniel Susca (www.susca.life)
Azi am început ziua încercând să primesc Inspirația Divină. De la o vreme încep să descopăr cum se face asta, sau cum trebuie să fac eu, cum funcționează la mine. Azi am periat motanul, care e al nostru, dar de fapt e al meu și el așa consideră în continuare, chiar și după ce intimitatea noastră a fost “invadată” de Dani și apoi de Maria. I-a acceptat și pe ei, pentru că știe că sunt importanți pentru mine, dar pentru el, eu sunt centrul lumii sale pisicești. Mi-a oferit o porție imensă de dragoste necondiționată. Când a văzut că mă ridic din pat, mi-a sărit în cale cu mustăți vesele și un salut entuziast de dimineață. Ne-am jucat, l-am periat, am discutat, acum este momentul lui, apoi când a văzut că mă apuc de altele, s-a lungit lângă calculator și m-a așteptat să vin să scriu. Stă leneș la soare, relaxat, dar atent, și simt în continuare cum vine dinspre el un val de inspirație care nu se oprește, probabil niciodată. Depinde de mine să păstrez conectarea. Și când se ascunde simt că este prezent, pentru că dacă îl strig, apare, chiar dacă poate nu întotdeauna imediat, sau măcar dă un semn, chiar dacă doarme.
Mulțumesc Cristof, pentru că ești acolo, pentru mine, și capătul tău de conductă e mereu deschis.

Roxana

Primul Articol

Photo by Roxana & Daniel Susca (www.susca.life)

Vineri 12.06.2009

Astăzi dimineață am ieșit în grădinița noastră suspendată să văd ce mesaj îmi transmite natura, cu gândul la blogul nostru. Nu e numai al meu, ci al întregii noastre familii. Și răspunsul a venit prompt. În tufa de caprifoi, la vreo două săptămâni după ce s-au uscat și ultimele flori, au înflorit încă două. Vesele, parfumate, din senin, ieri nu le-am văzut bobocii când am stropit planta, chiar azi de ziua lui Dani. Revelația am avut-o când încadram florile ca să le fac o poză, și mi-am dat seama că nu e ultima floare, ci ultimele DOUĂ flori, pentru că florile de caprifoi apar întotdeauna în pereche, niciodată câte una. Așa că declar floarea aceasta emblema blogului nostru care are ca temă familia.

Vinerea trecută a fost ziua mea și soțul meu Daniel mi-a dăruit acest blog. Abia astăzi am reușit să scriu în el, am avut amândoi multă treabă în săptămâna asta, dar sigur nu e întâmplător că am reușit chiar de ziua lui. Eu am împlinit 36 de ani și mă simt de 36 de ori norocoasă. De fapt motivele pentru care mulțumesc lui Dumnezeu sunt mai mult de 36. Andreea, Zâna Norilor și promotoarea mișcări New Love, ne propunea scrisoarea către partener 100 de lucruri care îmi plac la tine, apoi scrisoarea către sine, 100 de lucruri care îmi plac la mine. Eu mă gândesc la o scrisoare către Dumnezeu 100 de lucruri pentru care vreau să-Ți mulțumesc Ție Doamne, în fiecare zi. Și primul pe care îl trec pe lista astăzi, este floarea, de fapt cele două flori de caprifoi pe care ni Le-ai dat astăzi, de ziua lui Dani.

Și pentru că este blogul nostru, și va scrie și Dani aici, are idei extraordinare de împărtășit lumii, mă semnez.

Roxana